imda-romania

Domeniul. Aspecte metodologice
Diversele categorii de obiecte aparţinând industriei materiilor dure animale (IMDA): artefacte de os, corn de cervide, fildeş, dinţi, cochilii, carapace de broască ţestoasă etc., au ocupat un loc central în activităţile de subzistenţă curente sau în manifestările de caracter simbolic ale diverselor populaţii şi popoare, din preistorie (paleoliticul mijlociu/paleoliticul superior) şi până în timpurile actuale. Studiul lor furnizează informaţii foarte valoroase, unice în multe privinţe şi încă insuficient exploatate ştiinţific, legate de aspecte diverse (economie, habitat, schimburi, comportament simbolic şi funerar etc.) proprii fiecărei culturi şi epoci.
Extinderea cercetărilor asupra IMDA şi tendinţele spre specializarea strictă au necesitat şi necesită în mod acut colaborarea constantă, într-un cadru organizat şi coordonat, a arheologilor şi istoricilor, paleontologilor şi arheozoologilor, etnografilor şi etnologilor, specialiştilor în arheologie experimentală, informaticienilor, fizicienilor, chimiştilor etc. Subliniem, în context, necesitatea fundamentală primară a coroborării demersurilor arheologilor şi ale arheozoologilor.
În plan internaţional (mediul francofon), preocupările sistematice legate de acest domeniu s-au materializat, de la începutul anilor ’70, prin interesul, efortul şi iniţiativa dr. Henriette Camps-Fabrer, fostă director de cercetare în cadrul CNRS, LAPMO – Université de Provence (Aix-en-Provence, Franţa). Sub coordonarea sa au fost obţinute rezultate notabile, care au impulsionat, de o manieră decisivă şi pe termen lung, progresul domeniului. Astfel, între momentele şi rezultatele majore ale cercetării se numără: • organizarea colocviilor internaţionale asupra industriei preistorice a osului (1974, 1976, 1993), prilejuri cu care s-a realizat: bilanţul activităţii specifice; confruntarea opiniilor şi orientărilor metodologice; schimburile informaţionale; discutarea tendinţelor şi a perspectivelor cercetării, care să vizeze arii geografico-istorice largi; • crearea Comisiei de nomenclatură a industriei preistorice a osului (1974), activând, din 1984, sub egida UISPP; ea s-a reunit, de regulă, semestrial până în 1996, propunându-şi elaborarea metodologiei unitare de abordare a studiului IMDA; • la propunerea şi sub coordonarea H. Camps-Fabrer, lansarea, de către Comisia de nomenclatură, a proiectului Caietelor de Fişe tipologice ale industriei preistorice a osului (1976); reunind eforturile coordonate a numeroşi specialişti care lucrează în domeniu (majoritatea francezi), acest proiect vizează elaborarea caietelor incluzând fişele generale şi specifice definind quasi-totalitatea tipurilor de artefacte preistorice din MDA (paleolitic – epoca bronzului inclusiv). Între 1988 şi 2003 au fost editate 11 Caiete, care se constituie în instrumente de lucru indispensabile în studiul acestor artefacte, oferind definiţiile şi criteriile metodologice acceptate şi utilizate în special de cercetătorii francezi şi francofoni; • înfiinţarea a zece Grupuri de lucru (1976), reunind specialiştii care lucrează exclusiv sau sunt interesaţi de diversele aspecte specifice ale IMDA; trei din aceste grupuri de lucru au desfăşurat zece mese rotunde şi colocvii, cele mai multe cu acte publicate: Grupul de lucru nr. 1 (Utilajul sumar elaborat); Grupul de lucru nr. 3 (Industria osului în neolitic şi epoca metalelor); Grupul de lucru nr. 6 (Obiecte de os istorice şi actuale); • integrarea contribuţiilor importante ale cercetătorilor central- şi est-europeni în trama metodologică occidentală, inclusiv în sumarele Caietelor de Fişe tipologice (începând cu 1990); • constituirea, cu aportul esenţial al cercetătorilor din mediul anglo-saxon, a Grupului internaţional de studiere a artefactelor din materii dure animale, reunind, în principal, arheologi şi arheozoologi din majoritatea ţărilor Europei, Japonia şi Statele Unite; o primă reuniune organizatorică, desfăşurată la Londra (1996), din iniţiativa lui Ian Riddler; la a doua reuniune, desfăşurată la Budapesta (1999), a fost statuată existenţa grupului sub titulatura Worked Bone Research Group (WBRG) sub conducerea dr. Alice Choyke, în cadrul International Council of Archaeozoology (ICAZ); aportul esenţial al arheozoologiei şi paleontologiei în studiul IMDA a fost, astfel, instituţionalizat; următoarele reuniuni, bienale, au avut loc la: Basel, Elveţia (2001), Tallinn, Estonia (2003), Veliko Turnovo, Bulgaria (2005) şi Paris-Nanterre (2007); cercetările derulate în cadrul acestui grup nou creat, marcând diversificarea abordărilor şi polarizarea preocupărilor (mediul francofon şi cel anglo-saxon), dar şi interferenţe notabile, vizează domenii cultural-cronologice şi geografice foarte diverse, de la preistorie până în perioadele subactuale; aspectul cel mai profitabil al proiectului rămâne posibilitatea de a vehicula eficient datele legate de preocupările în domeniu, atât de ordin tipologic, tehnologic, cât şi de analiză funcţională, de practică experimentală, paralele etnografice ş.a. cercetarea este centrată asupra problematicii continentului nostru, dar nu lipsesc datele importante asupra materialelor din Orientul Apropiat şi Mijlociu sau Extremul Orient, ca şi asupra celor descoperite în Americi; • inserarea problematicii specifice a studiului IMDA în aria tematică a unor reuniuni ştiinţifice de marcă, precum Congresele Internaţionale de Ştiinţe Pre- şi Protoistorice, reuniunile European Association of Archaeologists etc.; între acestea se numără şi recenta conferinţă cu tema: Prehistoric Technology: 40 years later. Functional Studies and the Russian Legacy, Verona, 2005; • stimularea cercetării sistematice a IMDA în mediul universitar francofon; în acest sens, ilustrative sunt exemplele oferite de Université de Paris I-Sorbonne şi CNRS: Aix-en-Provence, Paris-Nanterre ş.a.; • aceste premise favorabile au asigurat, în ultimele două decenii, elaborarea a zeci de articole, studii, cataloage, monografii, lucrări de master, teze de doctorat ş.a., multe dintre ele devenind puncte de referinţă şi modele metodologice în domeniu.

Rolul IMDA în preistorie şi protoistorie. Evoluţia tehnicilor
Paleoliticul inferior. În 1942, Raymond Dart descoperea la Tounga (Africa de Sud) resturi scheletice de australopitecine, asociate cu fragmente de oase şi coarne de animale, considerate ca fiind fracturate intenţionat, pe care el le-a considerat unelte şi pe baza cărora a postulat existenţa unei industrii denumită osteodontokeratică, dar fără a dispune, la acea dată, de mijloacele ştiinţifice necesare demonstrării indubitabile a urmelor de intervenţie „tehnologică”. În 1932, această ipoteză întrunea adeziunea lui H. Breuil, care studiase materialele osteologice cu urme de fracturare intenţionată şi de utilizare, atribuite sinantropilor şi descoperite în Peştera I de la Choukoutien (China). În epocă, viabilitatea „culturii ODK” a fost vehement şi quasigeneral contestată, dar descoperirile ulterioare (Africa, Europa, India etc.), observaţiile riguroase cu metode moderne, ca şi studiile experimentale au probat autenticitatea pieselor studiate de Dart. S-a renunţat însă la conceptul inadecvat de „cultură ODK”, acceptându-se utilizarea MDA încă din perioada de început a paleoliticului inferior. Ca descoperiri cunoscute, unele controversate, amintim pe cele de la Melka Kunturé (Oldowaian – Africa), din India şi pe cele de la Bugiuleşti – „Valea lui Grăunceanu”. Cultura acheuleană a livrat în număr mai mare unelte folosite ocazional realizate pe aşchii de oase sau coarne fracturate voluntar: Isenya (Africa); Mas des Caves, Hérault, Lazaret (Franţa); Torralba, Ambrona (Spania); Vértesszölös (Ungaria) şi chiar un fragment de os purtând un desen compus din linii gravate (Pech de l’Azé II, Franţa).
Paleoliticul mijlociu. Alături de fragmentele de oase utilizate, s-a înregistrat apariţia pieselor retuşate pe aşchii de os şi valve de scoici – descoperirile din siturile Cueva Morin (Spania); La Quina, Lazaret, Grotte de l’Observatoire, Le Moustier, La Férrassie, Monaco, Fontéchevade, Grotte de Rigabe, Grotte des Cendres ş.a. (Franţa); Grotta del Cavallo (Italia). O piesă descoperită la Pech de l’Azé II atestă apariţia procedeului de perforare a osului. Ca tipuri de unelte se disting: racloare, vârfuri, dăltiţe, burine. La sfârşitul epocii se înregistrează prezenţa unor artefacte de podoabă perforate (dinţi), în cadrul culturii châtelperroniene. Din punct de vedere tehnic se constată aplicarea procedeului de debitaj prin percuţie directă lansată şi a fasonării prin retuşare directă/inversă, MDA fiind tratate în aceeaşi manieră ca şi materialele litice, sau, cum se exprima în mod plastic H. Breuil, ca o „piatră de origine animală”. Rezultatul a fost apariţia utilajului MDA sumar elaborat, caracteristic pentru paleoliticul inferior şi mijlociu.
Paleoliticul superior, epipaleoliticul, mezoliticul. „Explozia” IMDA propriu-zise a avut loc în paleoliticul superior, legată de extinderea omului de tip modern în Lumea Veche. Ea se explică prin adoptarea unor strategii de subzistenţă perfecţionate, bazate pe vânătoare, corespunzând în plan tehnic unor procedee elaborate. Artefactele erau fabricate în serie pe baza unei concepţii prealabile clare, adaptate în mod optim scopului vizat, caracteristici neîntâlnite anterior. În plan tehnic se constată recurgerea la eboşe, extrase în general sub formă de baghete de pe oase lungi de erbivore sau de pe axul coarnelor, utilizându-se tehnica şănţuirii axiale cu ajutorul burinului (groove and splinter technique). Tehnica mai veche a percuţiei s-a menţinut pentru etapa debitajului, alături de altele noi, cum este tăierea prin uzură liniară, folosindu-se fibre vegetale sau tendoane şi nisip umed (sciage par abrasion linéaire). Fasonarea se executa prin raclaj şi rar prin abraziune. Decorul pieselor de artă mobilieră se realiza prin gravare, iar procedeul perforării se întâlnea în mod curent. Între tipurile noi de artefacte se numără: vârfuri polifuncţionale (pentru perforat, împletit etc.), acul de cusut, cârligul de pescuit rectiliniu şi curb de os şi corn, netezitoare diverse (lissoirs) pentru prelucrarea pieilor, chasse-lames pentru debitajul indirect al materialelor litice, bastoane perforate, vârfuri de suliţă de diferite tipuri (prima armă compozită), recipiente de os, o gamă largă de piese de artă mobilieră (dinţi perforaţi, pandantive etc.). Apogeul IMDA a fost atins în cadrul culturii magdaleniene, având ca „fosile directoare/indicatoare”: acul cu ureche, harponul, vârfuri de suliţă tipice, propulsorul. Domeniul artei mobiliere, foarte bogat reprezentat, înregistrează ca tipuri: rondele perforate, baghete semirotunde, contururi zoomorfe decupate, statuete antropo- şi zoomorfe în ronde-bosse, protome animaliere care decorau uneltele şi armele, precum şi propulsoarele şi bastoanele perforate; pandantive din os, dinţi, cochilii, perle de fildeş. Artefactele IMDA aparţinând paleoliticului superior se caracterizează printr-un înalt grad de tehnicitate. Epipaleoliticul înregistrează evoluţia finală a acestor parametri, iar mezoliticul aduce extinderea fabricării şi utilizării artefactelor din corn de cervide, canini de mistreţ, aplicarea relativ frecventă a tehnicii abraziunii liniare în etapa debitajului (tăierea cu fibra sablată), a fasonării prin abraziune în suprafaţă şi utilizarea curentă a arcului cu săgeţi ale cărui armături sunt realizate din os.
Protoneoliticul şi neo-eneoliticul. Alături de tipurile atestate anterior (exceptând propulsorul), în epoca neo-eneolitică au apărut artefacte noi, precum: corpuri de seceră din os şi corn de cervide (încă în cadrul culturii natufiene); linguri-spatule din coaste sau metacarpale de bovide; unelte pentru ţesut şi împletit (piepteni, cuţite plate-suveici, vârfuri diverse) şi pentru fasonarea ceramicii; o gamă largă de mânere din os şi corn pentru uneltele litice; vârfuri de săgeţi de os în mai multe variante tipologice specifice; topoare, săpăligi, brăzdare de aratru din corn de cerb; cârlige curbe de os pentru pescuit; recipiente. Obiectele de port şi podoabă se diversifică, fiind obţinute din os, dinţi şi corn: mărgele, pandantive, ace, butoni, nasturi, piese de centură etc. În plan tehnic, utilizarea vechilor procedee s-a menţinut, dar s-au inventat sau s-au extins, totodată, altele noi, precum debitajul prin abraziune, fasonarea prin polizare, perforarea prin rotaţie rapidă (cu sfredelul). Utilajul MDA al epocii reflectă, în mod firesc, noile strategii de subzistenţă fundamentale, cele specifice economiei productive. MDA în provenienţă de la speciile domestice sunt folosite în aceeaşi proporţie sau preponderent în raport cu cele furnizate de speciile sălbatice vânate, în special cervide şi suide (mistreţ).
Epoca bronzului. IMDA continuă a fi prezentă în activităţile economice (utilaj de tip domestic şi specializat), cele legate de armament (de vânătoare sau de atac – arcul cu săgeţi cu armături de os şi corn de cerb), în domeniul podoabelor şi al obiectelor decorate; se înregistrează, totodată, în mod semnificativ, interferenţa cu un alt subsistem tehnic, acela al artefactelor metalice (cupru, bronz), dar şi impactul dezvoltării unor domenii noi, cum sunt cele legate de armamentul ofensiv şi defensiv metalic (accesorii de os şi corn, cum sunt aplicele, butonii etc.), utilizarea curentă a calului de călărie (piese de harnaşament, precum psaliile, aplicele etc.).

Studiul IMDA în România
Pe planul cercetării specifice din România, în ultimele circa două decenii se constată manifestarea interesului crescând pentru studiul sistematic al IMDA, în primul rând al celei preistorice (culturile epocilor paleolitică, epipaleolitică, mezolitică şi neo-eneolitică). Acumularea unei mase documentare apreciabile şi interesul pentru actualizarea metodologiei cercetării şi compatibilizarea ei cu referinţele internaţionale au constituit, în acest sens, premise indispensabile. Rezultate viabile au fost obţinute, în primul rând, în ambianţa cercetării academice, dar contribuţii notabile provin şi din mediul universitar şi din instituţiile muzeale. Rezultate importante au fost înregistrate şi în studiul IMDA aparţinând epocii romane, mileniului I e.n. şi evului mediu dezvoltat (datorate Danielei Ciugudean, lui Dorin Alicu, Nicolae Gudea, Eugen Nemeş, Sorin Cociş, Vasile Palade, Corneliu Beldiman, Sergiu Musteaţă, Adrian Andrei Rusu, Florin Mărginean ş.a.).
Interesul pentru studiul artefactelor preistorice din materii dure animale se consemnează sporadic încă în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, prin activitatea arheologică de teren a lui Cezar Bolliac şi cea de cabinet a lui Alexandru Odobescu. Un moment important este marcat de vizita în Transilvania (1924) a celebrului preistorician francez Henri Breuil, care a avut prilejul să studieze colecţiile de artefacte paleolitice de la Cluj (în care se găseau unele piese din materii dure animale, „omologate” ca atare) şi să participe la săpăturile efectuate de Márton Roska în câteva aşezări de peşteră şi de terasă (Cioclovina, Peştera, Cremenea-Sita Buzăului). Extinderea cercetărilor moderne asupra aşezărilor paleolitice prin contribuţiile pionierilor domeniului, Constantin Nicolăescu-Plopşor şi Nicolae Moroşan (beneficiari ai unor specializări în Franţa), ca şi asupra celor neolitice (Boian şi Gumelniţa) lărgeşte baza documentară a IMDA; consemnăm contribuţiile aduse, în acest sens, de Vladimir Dumitrescu, Dumitru Berciu, Gheorghe Ştefan, Vasile Christescu ş.a. Cele mai importante colecţii s-au constituit însă după al doilea război mondial, datorită extinderii cercetărilor arheologice sistematice la scară naţională în anii ’50-’70 şi prin organizarea unor mari şantiere de salvare. Pentru paleolitic se remarcă săpăturile efectuate de colectivele conduse de Constantin Nicolăescu-Plopşor, din care au făcut parte: Maria Bitiri-Ciortescu, Vasile Boroneanţ, Alexandru Păunescu, Mihail Brudiu ş.a.).; generaţia mijlocie este reprezentată de Marin Cârciumaru şi Vasile Chirica. Pentru neolitic cercetările au înregistrat progrese notabile prin definirea clară a unor culturi şi adâncirea cunoaşterii altora (Starčevo-Criş, Boian, Precucuteni, Cucuteni etc.) prin aportul lui Vladimir Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dîmboviţa, Silvia Marinescu-Bîlcu, Eugen Comşa, Gheorghe Lazarovici, Eugenia Popuşoi, Gheorghe Dumitroaia şi alţii. În anii ’80 apar şi primele preocupări sistematice pentru studiul IMDA, materializate prin lucrările semnate de Alexandra Bolomey şi Silvia Marinescu-Bîlcu. În ultimul deceniu, interesul pentru acest domeniu se concretizează în: • realizarea primei lucrări de doctorat tratând IMDA preistorică din România (Corneliu Beldiman); • zeci de articole, studii, comunicări susţinute la reuniuni ştiinţifice interne şi internaţionale, capitole ale unor monografii, lucrări de licenţă etc. (autori: Alexandra Bolomey, Silvia Marinescu-Bîlcu, Corneliu Beldiman; recent: Alexandra Micu, Paula Mazăre, Valentina Voinea, Monica Mărgărit, Luminiţa Bejenaru). Tot recent (2005) a fost organizat de către Eugenia Popuşoi, la Bârlad, un simpozion dedicat industriei materiilor dure animale preistorice, prilej cu care s-a vernisat o expoziţie de profil, iar comunicările prezentate au fost publicate într-o secţiune specială a anuarului muzeului bârlădean Acta Musei Tutovensis, nr. 1, 2006. Recent (7 februarie 2008) a fost susţinută o teză de doctorat tratând arta mobilieră în paleoliticul superior, epipaleolitic şi mezolitic pe teritoriul României şi al Republicii Moldova (Monica Mărgărit, Universitatea "Valahia" Târgovişte; conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Marin Cârciumaru).
Prima sinteză asupra IMDA preistorice de pe teritoriul României (Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie, Supplementum 2/2007, Editura Pro Universitaria, Bucureşti, 2007; teză de doctorat susţinută în anul 2000) are în vedere descoperirile eşalonate pe circa 25 de milenii (30 - 6 î. d.Chr.), datate în paleoliticul superior, epipaleolitic, mezolitic şi neoliticul timpuriu. Este vorba de 1294 piese provenind din 76 aşezări. Se oferă studiul exhaustiv al descoperirilor din România, o tipologie şi un studiu extins, bazat pe considerarea tuturor aspectelor legate de ciclul vital al acestor artefacte – „lanţul operator” (materii prime, debitaj, fasonare, utilizare). Concluziile sale (redate mai jos), ca şi contribuţiile anterioare ale autorului (articole, studii, comunicări, capitole de monografii) se referă la obiectivele promovate de abordarea integrată actuală a IMDA în România, cu rezultatele obţinute: • valorificarea descoperirilor din spaţiul nostru (înţeles în sensul graniţelor de astăzi) prin adoptarea metodologiei unitare actuale promovată de Fişele tipologice şi Comisia de nomenclatură, în scopul exploatării exhaustive a informaţiilor şi al asimilării rapide şi eficiente a rezultatelor în circuitul ştiinţific naţional şi internaţional; • relevarea importanţei crono-culturale şi evolutiv-tehnologice a materialelor din România în context regional şi european; • reliefarea specificităţilor legate de gama tipologică, exploatarea materiilor prime, a speciilor animale respective şi a trăsăturilor paleoeconomiei; • valorificarea sistematică a rezultatelor în plan intern şi internaţional.
Paleoliticul superior. Aurignacian (cca 30000 – 23000 B.P.). Se cunosc încă puţine piese IMDA, descoperite în situri din Moldova, Transilvania şi Oltenia şi realizate din fragmente de oase lungi de mamifere, corn de ren, dinţi. Ca tipuri sunt atestate: vârfuri polifuncţionale (Ripiceni-Stânca, Mitoc-„Valea Izvorului”), vârfuri (armături) pentru suliţe (Baia de Fier-„Peştera Muierilor”; Mitoc-„Malu Galben”), primele obiecte de podoabă, ca dinţii perforaţi (canin de lup, Ohaba-Ponor – „Peştera din Bordu Mare”), piese de utilitate incertă decorate (metapod de cal decorat cu linii gravate, Topalu).
Paleoliticul superior. Gravettian (cca 27000/23000 – 13000 B.P.). Numărul mai mare de piese descoperit şi utilizarea curentă a oaselor lungi de mamifere, a fildeşului de mamut şi, mai ales, a cornului de ren a permis studierea unor tipuri specializate ca: vârfurile polifuncţionale (Ripiceni-Stânca, Cotu-Miculinţi), netezitoare (Cotu-Miculinţi), percutoare şi retuşoare (Cotu-Miculinţi, Lespezi), vârfuri (armături) pentru suliţe şi harpoane (Crasnaleuca, Cotu-Miculinţi, Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”), topoare-securi pentru vânătoare (Cotu-Miculinţi, Lespezi), un recipient din fragment de os coxal de bovideu (Ripiceni-Stânca), obiecte de podoabă ca dinţii perforaţi (canin de vulpe şi de cerb, Râşnov-„Peştera de la Gura Cheii”; incisivi şi canini de urs de peşteră Boroşteni-„Peştera Cioarei”, Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”, Ţibrinu), pandantivele de os decorate sau nedecorate (Mitoc-„Malu Galben”, Ţibrinu), bastoane perforate decorate sau nedecorate (Peştera, Cotu-Miculinţi), cochilii perforate (Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”). Remarcăm apariţia unor adevărate „ateliere” (arii speciale în cadrul aşezărilor) de prelucrare a osului şi a cornului de ren (Cotu-Miculinţi, Crasnaleuca), a celor mai vechi obiecte de fildeş (Cotu-Miculinţi, Lespezi, Piatra Neamţ-„Poiana Cireşului”) şi aplicarea unui procedeu de debitaj nou, tăierea transversală cu sfoara (Lespezi).
Epipaleolitic. Tardigravettian de aspect mediteranean (cca 12000 – 10000 B.P.). Această cultură dispune de un material relative bogat, provenind din situri plasate în regiunea Porţilor de Fier. Oasele mamiferelor vânate, dinţii, cochiliile de melci şi scoici, cornul de cerb şi de căprior, vertebrele de peşti au fost utilizate pentru realizarea vârfurilor (străpungătoarelor), a netezitoarelor, a armăturilor pentru suliţe, a cârligelor pentru pescuit, probabil a acului de cusut (cea mai veche atestare pentru România). Gama obiectelor de podoabă este variată şi bogată (pandantive, dinţi perforaţi – canini de cerb şi de vulpe, incisivi de bovide, incisiv de castor, vertebre de somn perforate) şi decorate cu motive geometrice gravate (arta mobilieră) este bine reprezentată: vârfuri de suliţă, obiecte de uz incert. Cele mai importante descoperiri provin din aşezările de la Dubova-„Cuina Turcului”, Ogradena-„Icoana” şi „Răzvrata”.
Mezolitic. Cultura Schela Cladovei (cca 8000 – 6000 î.Chr.) dispune de un efectiv consistent, dar mai puţin diversificat în raport cu epoca precedentă, provenind din aşezările cercetate în regiunea Porţilor de Fier. Dezvoltarea IMDA este marcată de schimbările ecologice determinate de instalarea regimului temperat – trecerea la holocen (actualul geologic). Artefactele sunt standardizate tipo-morfologic şi realizate din oase de mamifere, dinţi de mistreţ şi, cu deosebire, corn de cerb: vârfuri polifuncţionale (străpungătoare), netezitoare şi racloare-cuţit din fragmente de defense de mistreţ, vârfuri oblice din corn de cerb, folosite (în funcţie de tip) ca unelte pentru prelucrarea lemnului sau ca arme (securi). Utilizarea arcului determină apariţia unei serii tipice de armături pentru săgeţi, eficienţa acestei arme fiind dovedită, în mod spectaculos, prin descoperirea scheletelor unor indivizi a căror moarte a survenit datorită rănilor provocate de săgeţi, cu ocazia unor conflicte armate între comunităţile aceleiaşi culturi (primele dovezi ale unor conflicte armate din această parte a Europei, descoperiri la Schela Cladovei). Arta mobilieră şi utilizarea podoabelor a furnizat relativ puţine artefacte (vârfuri de corn decorate cu linii gravate sau crestături, dinţi de peşte perforaţi). Cele mai importante aşezări de provenienţă a IMDA sunt cele de la Drobeta-Turnu Severin – Schela Cladovei, Ostrovu Corbului şi Ostrovu Mare.
Neoliticul timpuriu. Cultura Starčevo-Criş şi Vinča, faza A (cca 6000-4500 î.Chr.). Neolitizarea regiunilor nord-dunărene prin instalarea unor grupuri de populaţii originare din sudul Balcanilor şi economia productivă (creşterea animalelor şi cultivarea plantelor) determină schimbări majore în domeniul IMDA. Sursele de aprovizionare cu materii prime sunt permanent la dispoziţie, iar oasele speciilor domestice (bovine şi ovicaprine) domină gama materiilor prime. Oasele speciilor vânate, coarnele cervidelor (cerb, căprior), dinţii (canini de mistreţ) şi cochiliile scoicilor continuă a fi folosite, dar în proporţii mai reduse. Numărul pieselor descoperite este relativ mare, aşezările de provenienţă fiind răspândite pe aproape întreaga arie a culturilor respective din spaţiul românesc; gama tipologică se diversifică, reflectând ocupaţii noi: vârfurile polifuncţionale confecţionate din metapodii de bovine şi ovicaprine, ace de cusut, netezitoare, vârfuri de mari dimensiuni pentru împletit, linguri-spatule, corpuri de seceră din corn de cerb, vârfuri oblice din corn de cerb folosite ca săpăligi sau secure. În categoria podoabelor menţionăm inele şi ace de păr de os, brăţări de os, de corn de cerb şi din valva scoicii de origine mediteraneană Spondylus gaederopus, rondele perforate de os, pandantive, mărgele de os şi de Spondylus etc. Culturii Vinča, faza A i se atribuie şi o frumoasă brăţară confecţionată din valvă de Spondylus (Gornea-„Căuniţa de Sus”). Arta mobilieră beneficiază de puţine descoperiri; putem menţiona aici o piesă excepţională, protoma unei brăţări din corn de cerb în formă de cap de animal stilizat, descoperită în aşezarea de la Cârcea-„Hanuri”, cea mai veche piesă de artă mobilieră figurativă din materii dure animale cunoscută până în prezent în România. Între aşezările importante se numără cele de la Cluj-Napoca – „Gura Baciului”, Cârcea-„Hanuri” şi „Viaduct”, Miercurea Sibiului-„Petriş”, Ocna Sibiului-„Triguri”, Şeuşa-„La Cărarea Morii”, Trestiana-„Stroe Beloescu” (cultura Starčevo-Criş); Liubcova-„Orniţa”, Gornea-„Căuniţa de Sus” (cultura Vinča). Pentru epocile şi culturile ulterioare nu avem (încă) decât abordări sporadice ale problematicii IMDA. Gama diversificată a ocupaţiilor ilustrate de IMDA este redată sintetic în tabel.

Studiul IMDA preistorice documentează aspectele complexe ale paleoeconomiei, ale spiritualităţii şi ale relaţiilor intercomunitare, cele dintre comunităţile umane şi mediu, dintre om şi animal, oferind argumente specifice şi concrete în sprijinul definirii conţinutului fiecărei culturi şi epoci.

marți, 15 aprilie 2008

Histria - Basilica extra muros 2001-2003 Tools on metapodia of Bos taurus

joi, 31 ianuarie 2008

Studiul integrat al paleotehnologiei: cazul industriei materiilor dure animale

CV

Arhivă blog

Despre mine

Links